luni, 4 decembrie 2017

Coloșii. Amintiri din Cutia de viteze



Cutia de viteze era a oamenilor. Indiferent câtă tehnologie îngloba într-însa, era în primul rând a oamenilor care-şi puneau sufletul, pasiunea si priceperea lor în ea. Voi vorbi azi despre coloși. Ei primii îmi răsar ȋn minte ca niște munți frumoși pe care se cațără pădurea. Pădurea oamenilor. Ea trebuia aliniată, parcelată, organizată şi învățată că un arbore (tren), nu are întotdeauna cale ferată și un micron e cât un cartof aruncat într-un stadion. 
Pădurea, ca orice pădure de când e lumea, era plină de uscături şi sălbăticiuni dar şi de brazi şi ştejari falnici
Să lăsăm deocamdată inginerii mulți care au trecut pe-acolo, unii direct de pe băncile facultăților. După tamponarea de coloși și-au dat în practică doctoratul, devenind apoi conducători faimoși de mari unități (Stroe, Ivan, Voinescu). Coloșii, cei patru coloși de la cutia de viteze n-au fost trei ca-n scriptură… (Unul bun de gură s-a retras la sindicat şi-a rămas, Luca și Matei… şi Luca e altcineva!). Să nu se supere nea Matei de la SDV-uri, a venit mai târziu, nu e vorba despre el, cu toate că ar merita…)
Ca să ies din clinci ar trebui să modific scriptura şi să zic cei patru evanghelişti au fost cinci… N-are nici un rost dintr-o mie de motive! Şi în fond vorbim despre cele patru ateliere productive care la rândul lor au fost cinci dacă le luăm la numărat, căci am uitat de montaj unde domnea un sultan, meşterul Şerban, ce păstra ghetele de fotbalist în bagaj, la rândul lui un personaj… Să-i luăm pe rând și să nu ne grăbim.
În Regatul pinioanelor, Constantinescu era rege uns, plin. Toți îl ştiam Costică și nu Gheorghe ca-n buletin. Poporul îl poreclea ascuns Limbă. („Îşi plimbă limba-n gură în chineză şi stropşeşte, de nu-nţelegi ce vrea să zică la nervi în paranteză româneşte!...).Nu pricepeai nimic! Știai decât că te-a certat și te-a scăpat în apă, lăsându-te din brațe drept la inamic. Tot el te ridica de acolo ca pe rufe şi te-ntindea pe tufe la uscat.
Dacă vedea că înțelegi nițel din taina vastă a roților dințate, creștea inima-n el și te-ar fi luat şi de nevastă. Ținea mult la Dumitrache reglorul de pe linia pinioane 1-2. L-a trimis la școala de maiștrii. Nu sunt aștrii câte înjurături și-a luat, dar l-a învățat meserie. Totuși nu-l mulțumea Costică Dumitrache într-ajuns. Mustangul ăsta tânăr şi necopt când nu mergea bine ceva punea el mâna și regla mașinile. Nu-și ținea rangul şi rădăcinile îl trăgeau în jos.
– Măi Costică, la servici tu ești șef, vii la cravată asortată pe culori, nu-ți bagi mâinile în ulei şi gherghef, că se cheamă că ţi-ai pus murături, nu reglori!
Odată, trebuia să omologăm un reper nou. Costică și-a strâns echipa în punctul de control final, încercând să-i responsabilizeze. A venit și Limbã. Pe la mijlocul spiciului apare Leontina, ca o floare mai oacheșă, fără salopetă, agale printre mașini, mâncând un covrig.
– Fă, Leontino, du-te și te schimbă că dau drumul zabracului!(zabrac- mustrare aspră ) Ce-o fi-nțeles ea biata Leontina? Că, precum o fecioară când se stinge lumina și trage un fâs, a rostit cu voce în creștere:
– Meștere e un frig afară de te ia mama dracului!...
Ne-am prăpădit de râs.

Mare rivalitate între Constantinescu, mai iute și Codreanu, din cealaltă zonă a naturilor umane, pe tema danturilor. Care dintre cele două e mai complexă și mai greu de stăpânit?
– Cea conică! susținea Codreanu.
– Cilindrica, negreșit e mai grea!
Venea si Ciobanu cu privirea ironică:
– Ce v-ați face voi fără carcasa mea!
Și la sfârșit cu zâmbetul lui distins, mereu serios, Ilie Ivan se făcea că plouă vârtos:
– Fără furcile mele v-ați învârti ca niște curci în ouă!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase