duminică, 4 februarie 2018

Ateliere în paragină




Marea revarsă dinspre orizontul albastru muzica amplă, majestoasă a valurilor. De dincolo de pălăriile de trestie ce desenează pe nisipul fierbinte ciuperci inconsistente de umbră, vin spre noi acorduri ritmate, contrapunctate de bubuitura unei pedale prăvălite peste pielea de bivol întinsă a unei tobe.
Clapele pianului rostogolesc o linie melodică înaltă, în consonanţă cu sunetul nefiresc, cioplit în aer printre arabescurile din zborul planat al pescăruşilor.
Stau pe un şezlong alb, desluşind norişorii din vată ce filtrează lumina soarelui. Şi odată se face gol în mulţimea de pe plajă şi o siluetă bronzată, blondă, cu mers elastic se îndreaptă fix către mine.
Toţi ochii plini de invidie privesc ţinta mişcătoare, de parcă acolo s-ar afla capătul nordului. Îmi face semn s-o urmez în mare, lunecând ca o sirenă sub valuri. Un cântec vrăjit vine din adâncuri.

Braţele mele vâslesc, parcă mă simt mai puternic şi apa mă trage cu fire nevăzute.

Am trecut de geamandură. Suntem departe în larg doar noi doi. E o fericire simplă. Visez?...

Înapoi!!!...


Ionescule, ţi-a plecat mintea cu sorcova, tu eşti acum la Trafalgar la Atelierele în paragină nu pe plajă, unde Ciprian Chirvasiu vorbeşte parcă dăruind, despre o şcoală de poezie de Bucureşti. Ce ţi-au pus oamenii frumoşi, Firiţă Carp şi Romeo Ioan Roşianu în pahar din izvorul domnesc de la Baia Mare?
Am auzit că la guvern unde Suleiman Magnificul vrea să-şi întărească bugetul în creuzetul spart al premierului, nişte haimanale stau la pândă şi vor să vândă apele minerale. Noi cu ce mai rămânem? fără poezie viaţa e un chin! Ăştia nu merită nici apa din vin!...

Pare că Lucian Vasilescu s-a prins de jaful pus la cale şi cântă la microfon cu sufletul sărat de jale un cântec etern, susţinut la chitară de Nicu Nicuşor.

Adrian Suciu a simţit şi el pericolul şi a strâns în jurul său în tăcere, ca un Decebal ceresc toate preotesele credincioase, punându-le pe tavă pocalul împărătesc, să bea fiecare miere din otravă. Mărturisesc orişicui vrea să asculte că şi eu iubesc multe dintre preotesele lui, dar din faţa tramvaiului 4 te dai înapoi!... Oricare dintre ele poate fi Maria Polevoi.

Romeo Ioan Roşianu bântuie ca un bărzăune din floare în floare mai e Creativ ca oricând, Dan Marta ne introduce definitiv în arta teoriei in nuce, Dochia preţuieşte în filigran rochia Lilianei Filişan descoperindu-i metaforele din gânduri .
La rându-i, Fintiş blând rătăceşte centaur rănit pe la mese, Cojocaru ţese tunător versul de aur… Şi încet-încet poezia se destramă într-o hologramă de fum. În ce mă priveşte despărţit din visare am citit dintr-o carte nu despre mare şi soare, ci despre moarte… în timp ce Octavian îşi găsise o activitate de nişe, împărţind afişe…
Aşa au pornit în prima lor pagină, Atelierele în paragină…Drum bun!

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase