Se afișează postările cu eticheta Carlige de rufe. De-ale mogulilor.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Carlige de rufe. De-ale mogulilor.. Afișați toate postările

vineri, 20 aprilie 2012

Ştirul sălbatic şi crocodilii



Ascultându-l deunăzi pe Răzvan Ungureanu la emisiunea lui Robert Turcescu de la B1, am realizat  că demersul său singular, e aproape imposibil în cacofonia politică de azi. Ca şi cum ar încerca să dreseze o colonie de crocodili, să se hrănească doar cu ştirul verde şi crud de pe câmpul mănos al patriei. Cât ar fi fost zăpada de grasă iarna trecută, cât praf din deşerturile africane ar fi adus ploaia primăvăratică, ştirul, ca plantă afrodiziacă folosită mai întâi de vechii azteci, nu are cum inlocui persistenţa mirosului de stârv din memoria cronofagă a crocodilililor ce se lăfăie, seară de seară în televiziunea mogulilor, ca pe plaja Nilului.
Degeaba profesoraşul cel viteaz a umplut pentru prima dată cisternele cu detergent ecologic de rufe şi le-a adus în faţa Casei Poporului, nimeni nu e dispus din generaţia lui, să spele podelele din lemn masiv de pin, îmbibate cu excrementele deversate pe holurile Casei Poporului, direct dinspre sălile de reuniuni ale grupurilor parlamentare.
Întors din concediu (se pare că a făcut ceva alpinism în California), junele Ponta dinpreună cu străjunele Crin, i-au luat crocodelului ăla mic al lui Voiculescu, ore de medditaţie transcedcentală, să-l pregătească intensiv pentru secţia maghiară de la UMF Targu Mures. I-au pilit colţii ca să poată să sfâşie la moţiune, dar insul s-a dovedit că n-are pic de aplomb şi a rămas să latre în toamnă, la clasa 0.
Poate că electoratului votant, ăla care se hrăneşte constant cu ştirul, untişorul şi urzicile tradiţionale, i-au plăcut ideile premierului. Poate ca rădăcinile mişcării de dreapta, trecute prin Colegiul Noua Europă al lui Pleşu, nu sunt atât de firave şi rarefiate. Poate că intelectualii se mai pot întoarce din ale străinătăţi, cu expertiză zoo-botanică, să dreseze colonia de crocodili. Poate...


Notă:
      Acest post garnisit de cuvinte cheie(ştir,crocodil,detergent ecologic de rufe), piratate din Wordtracker pentru îmbunătăţirea traficului, ar putea fi hrană pentru pasărea ceţii, nicidecum un pamflet...

joi, 15 martie 2012

Cârstoiu şi găina lui lehuză


Întrebarea mă bântuie de aseară, după ce am urmărit la B1 emisiunea junelui Nelu Barbu cu marele analist. Nu ştiu cum se rătăcise pe-acolo şi unul ce încă îşi zice, Dan Pavel...
Nu numai că maestrul nu s-a dat pe spate, ca toţi ceilalţi, comentând subiectul meciului transmis cu o seară înainte de Antena 3, dintre premier şi pastorul protestant(nu mă pricep la religii, îl ştiţi; „părintele” protestatarilor din piaţă...), dar ne-a uimit încă o dată, încercând să ne lămureasca despre evidenţa faptului că găina  a născut cu adevat pui vii. N-a precizat dacă era aceeaşi.
Nu mă situiez nicidecum printre cei care i-au cântat lui MRU prohodul, atunci când acesta a hotărât să meargă la gâde, punându-şi capul pe tocător în ringul Antenei şi nu m-a surprins total nici măcelul administrat, când s-au răsturnat planurile. De mirare cum unii, au putut gândi că acolo în ring va fi un meci de box, chit că înainte de pauză, am aflat pe surse, Dana Grecu se dezbrăcase ca la marile gale. N-a mai urcat în ring până la urmă în bikiny să anunţe ultima repriză, în baia de aplauze a spectatorilor înfierbântaţi. A rămas în culise să-i facă pastorului respiraţie gură la gură.  
Nu insist să definesc tipul de confruntare. A fost un meci între categoria Muscă şi categoria Dex. Musca bâzie, zboară, Dexul e mult mai greoi, cum să alergi după muscă, eventual s-o omori!?... Astea erau premizele.
Dracu îl puse pe gâde să vrea să citească cuvântul ăla din (sau dintre?) paginile dexului!... 
I-a căzut Dexul în cap de-a rămas ca o găină lehuză după ce născuse puii vii.
Pănă la urmă vorba lui Cârstoiu, ciudoasă, noi ce-am câştigat? 
"Măi oameni buni, e un premier abscons, periculos,  din câte ştie nu ne-a spus nimic!”
Dar să revenim la oracolul nostru. 
Ce-o fi cu el? Să fie poziţia lui schimbată, opusă valului, doar deontologică, profesională? Simte ceva de-a trecut în opoziţie? E, invidia că MRU-ul are dexul mai mare? O fi supărat că n-a venit primul ministru în emisiunea lui prima dată, (s-a dus la papistaş) să-l ungă cu mir? O fi având ceva spaime sub acoperire şi ăsta le ştie? L-a pus Băsescu să-l încerce?
Pare circumspect, aşa, de la-nceput. Îmi pun întrebări.
Caut şi eu ca maestrul în subtext o ştire.

marți, 3 mai 2011

Miturile Realităţii. Lecţia deschisă

Mitul este o imagine fabuloasă ce se află în spatele personajului, agentului, purtătorului de mit. Piatra aruncată de undeva în univers, nu ar fi nimic fără uriaşa coadă învolburată a cometei. Dar fabulosul se naşte, doar atunci când masa de receptori îşi transmite pe cale orală, sau prin messenger, uimirea tâmpă a celor impresionaţi de praful strălucitor ce acoperă pentru o clipă cosmică, cerul, într-o străfulgerare năucitoare. Ecoul hiperbolizat al imaginii, nu se opreşte când semnul ceresc a părăsit orizontul, el se poate transmite din generaţie în generaţie, orbitor, de la optzecişti la douămiişti şi încă în secolul următor(cât vor optzeciştii), până când undeva într-un laborator, un farseor va pregăti în creuzetele lui, dărâmarea prin implozie a mitului, necesară, regenerativă. De ce-i zic farseor? ar trebui să dezvolt aici o altă teorie care derivă si v-aş ocupa timpul inutil, pierzând iminent firul logic al disertaţiei începute.
            Pentru mai deplina înţelegere a demonstraţiei, didactic, am să folosesc trei exemple concrete care ard încă, recente, trei mituri diverse ce se demonteaza sub ochii noştri, beatificaţi proaspăt de lumina învierii.
Să incepem cu “nunta secolului”. Prinţul William s-a căsătorit cu aleasa sa, Catherine Middleton.
Da. aveţi dreptate; “Unde e mitul?” e o întrebare bună şi pertinentă. Aici cu siguranţă deocamdată nu e. Nunta secolului e numai piatra aruncată, de fapt două pietre, Wiliams si Kate. Să vedem dacă li se va alege în urmă suficient praf stelar. Se lucrează intens în laboratorele coroanei engleze. Acolo, mai demult, farseori regali încearcă să dărâme mitul adevărat, rămas în memoria colectivă sub chipul neşters al Prinţesei Diana. Siluieta ei princiară, ţine umbră încă Palatului Buckingham
Dar să trecem peste Canalul Mânecii şi pe axa direct, să revenim la oile ciobanului Bucur, oile noastre de când am intrat în democraţie. Staţi liniştiti, azi nu vă zic nimic de Becali. S-a schimbat direcţia vântului. Şi-a luat catrafusele Vântu de la Realitatea si prevazator s-a tras la răcoare, că vin căldurile verii. În urmă, a lăsat năucit deşertul Realităţii, plin cu cenuşă. Dezorientaţi, bieţii moderatori sunt gata în bloc-starturi, cu bătătoarele în mâini să scuture în coada cometei tot praful. Aici mitul lor are coada pregătită, dar nu se vede piatra aruncată, capul, că doar n-o fi Ghiţă?!... sau Svartenegarul  ăla al lui Răduleasca.Şi ultimul a venit ca un trăznet.  Cică s-ar fi bărbierit Osama bin Laden. Ăsta da mit! Nu lasau ei americanii să le scape prim-planul.(dar de vreti sa aflati adevarata poveste o gasiti la Rheta)
„Sensul miturilor variază de la o epocă la alta. Două curente de interpretare au existat dintotdeauna. Primul ne spune că mitul este o poveste fabuloasă, inventată, imaginară. Celălalt curent explică că mitul este o poveste care traduce realitatea sub o formă simbolică. Limbajul mitic uzează aşadar de cuvinte care sunt simboluri, adică de cuvinte cu sensuri aparente, în spatele cărora se ascund alte sensuri. Pentru cercetători ca Mircea Eliade, mitul este expresia unui mesaj codat căruia trebuie să-i găsim cheia de decodare.”

marți, 12 aprilie 2011

Reperele zilei la Realitatea TV

  • Ştirea nr. 1. Azi la Izvorani, Monica Columbeanu a bătut la porţile lui Irinel. Pe vremuri  şi Ştefan cel Mare bătea la porţile mumei sale şi, ea, cu poarta-ncuiată, l-a trimis înapoi la turci. Amu a ieşit  doar tatăl lui  Irinel, Ion Columbeanu, furios, şi-a trimis-o pe Monica înapoi la Crucea de piatră, să stea în genunchi, măcar până ce Irinuca se-ntremează, c-a adus-o slabă din America.

  • Ştirea nr. 2. Apa de ploaie şi laptele de oaie, au descoperit cercetătorii romani, prezintă urme radioactive de iod. Guvernanţii ne liniştesc, va urma o diminuare drastică a consumului de lapte de oaie şi ca măsură asiguratorie vor fi sacrificaţi în următoarele zile, principalii consumatori. adică mieii. Cât despre apa plată (de ploaie), recipientele de plastic vor fi reamplasate de la izvorul natural, la crama de la Dragaşani a guvernatorului...

  • Ştirea nr 3. Adrian Minune  a făcut tranzacţii bancare periculoase. E adevărat că la nunţi când intonează manelele, urcă pe bancă să-l vadă lumea, dar cei 900000 de euro şi toată averea, au fost  tranzacţionaţi prin muncă cinstită _ doar din minuni şi salariul de consilier comunal. Şi cum a picat legea cu impozitarea  vrajitoriei în parlament, e sigur _ doar vrăjeala ăstora de la ANI.

  • Ştirea nr 4. Că veni vorba, la Camera Deputaţilor, în plen, în sesiunea de dimineaţă, Aura Vasile a vorbit documentat şi în cunoştinţă de cauză, despre curve şi prostituţie, taman când Comisia de Buget Finanţe a trecut de la PSD, la independenţi

  • Ştirea nr 5. Alerta de la Fokushima s-a ridicata la etajul nouă. Or mai fi etaje în blocul ăla?...

luni, 17 ianuarie 2011

Cuibul de sconcşi ai Realităţii _ pamflet

                              Sconcşii, sunt omnivori, consumând atât plante cât şi animale, în funcţie de anotimp. Se hrănesc cu insecte, larve, râme, rozătoare mici, şo-pârle, salamandre, broaşte şerpi, cârtiţe.
Mediul în care trăieşti, este dovedit ştiinţific, lasă amprente vizibile, nu numai spirituale şi de comportament,ci şi în trăsăturile fizice.
Mănâncă de asemeni şi fructe de pădure, rădăcini, ciuperci şi nuci. Nu înseamnă că se pot spăla de păcate cu intenţiile bune.
Rămân în urma lor cozile imense, stufoase ,dar şi o putoare teribilă emanată de glandele anale.
Nu ţin cu tot dinadinsul să fiu dur, dar faţa inpădurită cu ţepi a lui Striblea, cu membrele lui scurte şi muşchiuloase şi ochi de şobolan, puful de pe faţa rotundă, bucălată, insinuantă ca un funduleţ de copil al Oanei Stancu, limba ascuţită de şarpe a Andreei Creţulescu, zâmbetul nihilist de cârtiţă al Laurei Chiriac, glasul găunos al Ursului, nu puteau genera decât emisiuni lipsite de imaginaţie, semănând izbitor una cu cealaltă şi toate, cu pu-toarea unică pe care o lasă în urma lor sconcşii.
Din când în când, atunci când miroase prea tare în cuibul de sconcşi al Realităţii, sau nu miroase suficient, ca din senin se dezlănţuie Vântul, din toate foalele, şi reface climatul care-i convine.
Nu ştiu dacă politicienii sunt cel mai mare rău, cum se spune, sau sconcşii din Media.

P.S.
De o saptamana ma gandesc daca dau drumul la acest post. Ruăl meu e mult mai mic decat răul lor. Unde am ajuns...

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Nimic despre Vantu


              N-am sa vorbesc nimic despre Vantu. Si nici despre caine, saracu de el. Cum fu el ajuns de mana aia lunga a presedintelui!..
              Acu cine strica. M-am uitat atent la caine . E tot ala. Tine-ti minte faza cu:
“Ia de la tata, si de la mama… Si de la Base… de ce n-a luat?... Sa stea, poftim, cu laba bandajata.
               Cine l-o fi-nvatat?!... ca stapan-su a luat de la toti, si noi dormeam linistiti
               Bunul Dumnezeu, cum le aseaza el pe toatre in masura adevarata!
S-a gandit mult. Sunt foarte sigur ca a discutat si cu Popa, ala  ratacitu la musulmani, prin Indonezia de 9 ani. Si-a calcat pe inima LUI crestin ortodoxa…
                Era gata-gata sa faca si El greseli,  e om cat ai zice... Dar s-a prealuminat pana la urma. Cum sa se iroseasca in Gradina Maicii Domnului asa un mare talent. (Sa fim corecti, eu cred ca daca nu era Dinescu si Adrian Paunescu chiar uitase de poetul Vantu ,cu atatea griji.}
                Iacata azi, din inaltimea lui necuprinsa, priveste bland si multumit cum marele poet isi desavarseste opera la beci, departe de mizeriile lumii salbaticita de criza.
                Curand asteptam un loc printre NOBELI, la poezie.  Apropos, cu un I, sau cu doi I ?...
                (Ca sa ma comport in gramatica timpului.)
Sa ma scuzati de diacritice...

vineri, 3 septembrie 2010

Orgasmul amazoanelor

          Agăţat în televizor, subjugat pur şi simplu de imaginea hiperbolizantă a amazoanelor realitatii şi antenelor de-a-ncălare pe remaniere, cravaşând armăsarii portocalii, aduşi din dârlogi la stadiu de gloabe, am pierdut vremea schimbării la faţă şi intrării în miracol a toamnei, la început de septembrie. Ne-am trezit într-o dimineaţă pe jos cu frunze ruginii şi pe pielea bronzată cu înţepăturile vântului scăpat bezmetic din hergheliile nordului depărtat şi rece.
          Dinspre Cotroceni în PDL a şuierat de-adevăratelea Crivăţul, gata-gata să-l ia pe sus pe puţinul la trup premier cu guvern cu tot, în spaima îţepenită mut a opoziţiei.
          Singur Mazăre întrezărea ceva soluţii pregatind la şcoala de vară a TSD cateva brazilience şnur, care alături de taylandeza lui Ponta să atragă investitorii străini la SPA-urile lui Vântu, şi relaxaţi, aceştia să-şi dezlege baierele pungii în buzunarele rupte ale romanilor. După mine, dacă Ponta-l ascultă pe pontosul de Mazăre, face o mare greşeală prin omisie, eliminând din competiţie resursele naţionale de frumuseţe de pe centură şi stimulând în continuare munca la negru.
          Cât dinspre Crin, ăsta şi-a adus aminte ca de-un parfum de femeie tot de Klaus Iohannis.
          S-a făcut remanierea. Şi cine-a pierdut?...După mine au pierdut amazoanele! Altu era orgasmul să strângi între pulpe şi să-i pui zăbala unui armăsar precum Videanu…

miercuri, 12 mai 2010

De ce ma uit la Realitatea...Orei de foc?...

                    Mi-am pus de nenumărate ori problema, dar răspunsul oricât pare de ciudat nu a putut căpăta niciodată notă de trecere.
VOCEA DIAVOLULUI ar trebui să fie pe cât de mieroasă pe atât de vicleană, şi este. Gândul mă poartă fără putinţa vreunei sclipiri de îdoială către zâmbetul de gumilastic imberb întins pe faţa de copil bucălat a oanei stancu reflectându-se flasc pe ţeasta lucioasă a ursului în rostogolire catre popicele care stau să cadă una câte una sufocate de spaimă si acoperind apoi tot ecranul cu un nor de cenuşă victorios ridicat dintre ţăndările care se visaseră peste zi cristale Zwarovski.(Uff ce de virgule !...) Dar ce mă fac mai departe, căci imaginea satanei conform perceptelor iadului, trebuie să capete forma unei tinere dezbrăcate, dansând senzual, încolţită de ochii în flăcări, pofticioşi, din jurul mesei rotunde … Şi din păcate, imginaţia mea se opturează jucându-mi feste.
                    Există şi versiunea cealaltă, oribilă, animalică a unei capre şchioape care behăie chinuit vrajbă, şi este din plin postulată şi aceasta prin glasul vânăt al ursului în ora de foc.
                    Mărturisesc ca la spovedanie, că şi eu acum am păcate în faţa lui Dumnezeu răstindu-mă la apostaţi, dar REALITATEA colcăie şi cazanele de ură turate la maxim s-ar putea răsturna periculos. Tare mi-e frică de autostrazile croite în timp de Băsescu că sunt insuficiente să primeasca atâta smoală!
                    Să nu ne trezim doamne fereşte cu ţara acoperită de un deşert de asphalt după ce ne jeluirăm atâta noian de vreme că suntem în coada cozii ca număr de kilometrii.

vineri, 9 aprilie 2010

Balanţa justiţiei scârţâind de ruginã...

               E o întreagã nebunie în câmpurile de înaltã tensiune ale partidelor.

Pe reţelele de sârmã ghimpatã se rostogolesc guguloaie cãt ouãle de paşti cu o vitezã fantasticã, perturbând zumzetul ritualului de împerechere din pãdurea de greieri romantici ai megawaţilor. O colcãialã a haosului la scarã naţionalã s-a declanşat în cosmogonia materiei politico-energetice, o data cu arestarea senatorului VOICU.
               Mai presus de numele implicate, de anvergura dosarelor şi faptelor incriminate, de zonele de impact cu miliardarii asfaltului şi o parte din stâlpii supremi ai justiţiei, mai presus de partide, stau aţintiţi ochii uimiţi, neîncrezãtori ai unei populaţii tãcute scrutând cu speranţã întunericul. Sub privirile acestea grele şi mute, balanţa justiţiei, scârţâind de ruginã, ar trebuii cumva sã se încline. Sunt semne.


Foto: Narcis Virgiliu

 "Justitia este oarba"

sâmbătă, 6 februarie 2010

Vrăjitoarele şi codul portocaliu


Cele mai străluminate cinci vrăjitoare ale neamului în frunte cu Cireşica s-au strâns în conclav la Cluj să-şi unească forţele lor magice pentru a ostoii marasma rostogolită malefic peste ţară, şi a potoli criza, urmare focului viu, rugul aprins al flacării violet.
Vigoarea demersului pare să-şi arate roadele, şi semnele sunt de izbândă. Doar că, tot peste noi se prăbuşesc consecinţele. Mai întâi , aseară ,deflagraţie cu foc într-un bar, apoi azi, viscolul năprasnic stârnit din senin de ritualurile şi descântecele Salemului clujean a dat apă la moară Antenelor şi Realităţii. Zile in sir au tocat subiectul si il vor toca in continuare.
Întrebarea e capitală şi în capitală, chiar dacă geographic luminatele spirite vrăjitoreşti îşi transhumară pentru 9 zile comandamentul , în pădurile încărcate de har ale Feleacului. (Cutreierate în tinereţe de Boc cu har, sau de har cu Boc e o altă întrebare…)
Răul a rămas aici la Bucureşti, înconjurat de CSAT, SPP, MOSAD sub zidurile Cotroceniului. Băsescu şi-a tras scut antirachetă, fără să ţină seamă de sfaturile dezinteresate ale Moscovei, fără să consulte PSD-ul, Partidul Conservator, pe Vadim, Gigi Becali s-au măcar pe Mihaela lui Gioană, că el era ocupat cu Congrsul…
Lipsă de strategie şi analiză a priorităţilor! Dacă am fi avut un scut antiflacără , sau un scut antiviscol, altfel priveam acum lucrurile . Şi bieţii cercetatori de la Institutul de Meteorologie n-ar mai fi fost chemaţi să dea socoteală Parlamentului, cum risipesc ei culorile galben şi portocaliu, pentru nişte amărâte de coduri…

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Ultima sansa

Opriţi nemernicia ! Ne prăvălim în istoria cruntă primitivă de care speram să ne dezicem, ne discredităm ca oameni.
Domnilor ziarişti (mi-am călcat pe inimă cu apelativul), contribuiţi din plin la jaful politicienilor asupra dreptului nostru câştigat, cu jertfa copiilor din decembrie, de a gândi liber, de a alege adevărul de minciună.
Ne distrugeţi demnitatea, ne distorsionaţi imaginile. Ne îndoim deja ca naţie, ne destructurăm ca ţară.
In solda cui măcinaţi sistematic democraţia. Doriţi înapoi Comunismul, cu două ore pe zi televiziune cu botniţa ?
Vă putem boicota, vă putem noi pune botniţă refuzând a vă urmării scălămbăiala murdară, vândută consecvent mogulilor.
Aveţi grijă măcar voi, Robert Turcescu şi Răzvan Dumitrescu salvaţi-vă sunteţi tineri ar fi păcat de capacităţile voastre intelectuale să rămâneţi în acea Realitate pe care o bate Vântu. Mai aveţi o şansă.